(continuare din numarul trecut)
Descaltarea omului este nu de incaltamintea fizica, ci de incaltamintea pacatelor si faradelegilor sale, cu credinta si cainta si cu impartasirea cu Sfintele Taine (cu Trupul si Sangele Domnului, la Sf. Liturghie), ca sa se renasca din nou spiritual si sa devina un om nou (cf. Efeseni 2:15; 4:24), curatit de pacate si sa poata sta in prezenta lui Dumnezeu.
Astfel, putem sa vedem ca numai dupa ce s-a realizat intalnirea lui Moise cu Dumnezeu si pregatirea lui de a putea sta in prezenta lui Dumnezeu, si cu Iosua, a inceput starea de vorba cu Dumnezeu. Proorocul Isaia la fel, numai dupa ce a luat „carbunele" de la un Serafim ce l-a curatit, a putut sta in prezenta lui Dumnezeu, despre care vom vedea mai jos.
R
eflectie
Vedenia proorocului Isaia, care este atat de edificatoare in privinta omului, de a putea sta in prezenta lui Dumnezeu, ne va lamuri. Proorocul Isaia ne descopera ca: in timpul regelui Ozia, a vazut pe Domnul stand pe un tron inalt si maret, iar poalele hainelor Lui umpleau Templul. Serafimii stateau inaintea Lui si strigau unul catre altul:
„Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de slava Lui“ (cf. Isaia 6:1-4).
Vazand Isaia maretia lui Dumnezeu de nedescris, si-a zis: „
Vai mie, ca sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate. Atunci, unul din serafimi a zburat spre mine, avand in mana sa un carbune, pe care il luase cu clestele de pe jertfelnic. Si l-a apropiat de gura mea si a zis: „Iata s-a atins de buzele tale si va sterge toate pacatele tale, si faradelegile tale le va curati.“
Si am auzit glasul Domnului, care zicea: „Pe cine voi trimite si cine va merge pentru Noi (Noi – Dumnezeu in Sf. Treime)?“ Si am raspuns: „Iata-ma, trimite-ma pe mine“. Si El (Dumnezeu) a zis: „Du-te si spune poporului acestuia: Cu auzul veti auzi dar nu veti intelege si uitandu-va, va veti uita, dar nu veti vedea. Ca s-a invartosat inima poporului acestuia si urechile sale greu au auzit si ochii sai i-a inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si cu urechile sa auda si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca la Mine si sa-l vindec“. Si am zis: „Pana cand, Doamne!“ Atunci El mi-a raspuns: „Pana cand cetatile (orasele) vor fi pustiite si vor ramane fara locuitori si casele fara oameni si pamantul pustiu. Pana cand Domnul va izgoni pe oameni si pustiirea va fi mare in mijlocul acestei tari“ (Isaia 6:5-12).
Deci, sentimentul proorocului Isaia in fata prezentei lui Dumnezeu in Templu, unde Serafimi Ii cantau:
„Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de slava Lui“ (Isaia 6:3), a fost ca nu este curat, nici el nici poporul, ci au „buze necurate", cand a vazut maretia lui Dumnezeu asa de stralucitoare. La acest sentiment de smerenie si recunostinta a starii lui de om, desi era prooroc si era curat, i s-a trimis un serafim cu un carbune ce l-a luat de pe jertfelnic si l-a apropiat de gura lui, zicand: „Iata s-a atins de buzele tale si va sterge toate pacatele tale si faradelegile tale le va curati.“ (Isaia 6:7).
„Carbunele", adus de serafim lui Isaia, a preinchipuit Sfanta Impartasanie, cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, de pe Sfantul Jertfelnic, Sfantul Altar, care este ca un carbune de foc, care arde si curata intreaga fiinta a omului de toate pacatele, a acelora care urmeaza sa se intoarca la Dumnezeu cu cainta si se vor impartasi. Si, dupa ce a devenit Isaia curatit, prin „carbunele dumnezeiesc", ce Serafimul l-a apropiat de buzele lui, Dumnezeu a stat de vorba cu el, intreband:
„Pe cine voi trimite si cine va merge pentru Noi?“. Iar Isaia a raspuns: „Iata-ma, trimite-ma pe mine“. Si El (Dumnezeu) a zis: „Du-te si spune poporului acestuia ... Ca s-a invartosat inima poporului .... , ca nu cumva ... cu inima sa inteleaga si sa se intoarca la Mine si sa-l vindec“. Iar cand Isaia a intrebat: „Pana cand, Doamne!“ Atunci Domnul Dumnezeu i-a raspuns: „Pana cand cetatile (orasele) vor fi pustiite si vor ramane fara locuitori, si casele fara oameni si pamantul pustiu. Pana cand Domnul va izgoni pe oameni si pustiirea va fi mare in mijlocul acestei tari“ (Isaia 6:5-12).
M
emento
Aceasta este urmarea distrugatoare a oamenilor: „invartosarea inimilor in necredinta si pacat", in tari si popoare, unde sunt alesi conducatori dupa „inima oamenilor necredinciosi" – pustiirea localitatilor si a pamanturilor in acele tari, pentru ca astfel de conducatori aproba in guverne legi care legalizeaza pacatul. Aceasta proorocie se extinde pana in zilele noastre de azi, cand armele chimice vor distruge viata oamenilor si vor ramane orasele si pamanturile pustii, fara viata omeneasca din cauza necredintei si a faradelegilor poporului si conducatorilor. Conducatorii, care aproba legile libertatii pacatului, sa nu creada ca le aproba si Dumnezeu, ci Dumnezeu ii judeca si le trimite sentinta pacatului. Din aceste Scripturi, conducatorii din istorie, dintotdeauna, trebuie sa gandeasca ca se cuvine sa stea curati, cu credinta si cu frica inaintea lui Dumnezeu, ca El sa le vorbeasca cum sa conduca poporul lui Dumnezeu.
In continuare: „
Zis-a Domnul catre Moise: „Am vazut necazul poporului Meu in Egipt si strigarea lui de sub apasatori si am auzit si durerea lui o stiu. Vino, dar, sa te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca sa scoti pe fiii lui Israel, poporul Meu, din tara Egiptului“ (Iesire 3:7; 3:10).
Aceste Scripturi ne prezinta starea de vorba a lui Dumnezeu cu Moise, in muntele Horeb, cand i-a descoperit necazurile poporului Sau Israel, in asuprirea lui Faraon in Egipt, si cand l-a chemat si l-a trimis la Faraon sa scoata pe fiii lui Israel, zicand:
„Vino, dar, sa te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca sa scoti pe fiii lui Israel, poporul Meu, din tara Egiptului“ (Iesire 3:7; 3:10). Spre intarirea si incurajarea lui Moise: „Dumnezeu i-a zis: Eu voi fi cu tine si acesta iti va fi semnul ca Eu te trimit...“ (Iesire 3:12).
(continuare in numarul viitor)
de Rev. Fr. Aurel Sas Preot Paroh al Bisericii Ortodoxe Romane Sf. Gheorghe, Las Vegas, Nevada.